duminică, 3 ianuarie 2010

Avatar (SUA, 2009)


Despre filmul asta o sa se scrie enorm de mult. Are parte de o promovare comerciala majora. Pana la urma, se poate spune despre el ca e un hit, iar din punct de vedere realizare 3D, cuvantul care il descrie este "outstanding". Se aude ca sindicatul companiilor care promoveaza standardul BlueRay urmeaza sa se foloseasca de acest produs pentru a lansa primul film in varianta 3D pentru acasa. Urmeaza sa ne simtim ca intr-un film SF avand ochelari in fata propriului televizor. Macar si prin asta, filmul va ramane in istoria cinematografiei ca un film revolutionar. (Asa cum de altfel s-a intamplat si cu Matrix).

Dar povestea? Povestea filmului nu este cu adevarat revolutionara. Pastrand analogia cu Matrix, daca despre acesta din urma am citit eseuri scrise de practicanti ai filozofiei, cu trimiteri la metafizica transcedentala a lui Kant, despre Avatar slabe sanse sa se intample acest lucru. Chiar infime, mai ales ca povestea seamana din multe puncte de vedere cu un patern care si-a gasit cea mai proeminenta dezvoltare in "Dune". Cartea lui Herbert este o capodopera indiscutabila a genului. Motivele, constructia si tezele din ea, un soi de melanj de arhetipuri ale culturii umanitatii, au generat o hermeneutica de asemenea extrem de vasta. Filmul (in multe variante) realizat dupa aceasta opera de departe nu a putut atinge cantitatea de epitete atribuite romanului.

Revenind la Avatar, nu vreau sa povestesc scenariul, insa sunt evidente analogiile. In primul rand tema ecologismului ca ideologie pe care trebuie sa ne fundamentam actiunile pentru modelarea viitorului e comuna. Civilizatia umana se extinde pe o planeta pentru a exploata un zacamant extrem de necesar si costisitor ce se gaseste doar pe acea planeta ("the spice", asa se numea petrolul in cazul Dune). Numai ca interesele si activitatile pecuniare ale omului intra in conflict direct cu ecosistemele acelei planete, iar populatia bastinasa nu poate concepe ca acest lucru sa se intample si se impotriveste fiind atacata in chiar chintesenta mitologiei si civilizatiei sale. Unul dintre oamenii veniti sa cucereasca planeta se infiltreaza, de voie de nevoie, in cadrul populatiei bastinase si incepe sa empatizeze cu aceasta. Prin relatia de iubire cu fiica capeteniei de trib, ajunge sa inteleaga si sa aiba acces la resursele de putere ale culturii bastinasilor, care este in mod intrinsec legata de mitologia si religia locului. Astfel intoarce armele impotrivindu-se interventiei umane pe acea planeta. Insa pentru a fi eficient se foloseste de mitologie si devine un Mesiah al populatiei bastinase, care il adopta ca lider. Invinge si alunga fortele umane meschine si in final are loc o transformare somatica a acestuia contopindu-se total cu noua cultura.

In mare cam asa arata scenariul, iar elementele de analogie sunt mult mai multe. Cu toate acestea, dincolo de lipsa de originalitate a temei si a firului epic, povestea din Avatar e o poveste frumoasa, bine inchegata, iar completata de efectele speciale si realizarea excelenta, face din el un film ce merita vazut. Va invit sa NU il descarcati de pe net si sa NU va stricati placerea de a-l viziona direct 3D.

P.S. Legat de locul in care am vazut acest film (cinematograful IMAX din Afi Palace Cotroceni - foarte nou si in voga), merita sa fac cateva remarci. Din punct de vedere experienta a vizionari este asa cum te astepti. Te frapeaza insa ineptia arhitectului/constructorului care a facut o iesire de 2 metri latime pentru un spatiu din care vor sa iasa concomitent aproape 400 de oameni. Asa ca daca aveti ceva probleme cu clautrofobia sau cu vezica urinara, sa aveti in vedere ca la iesire veti astepta minute in sir intr-un spatiu inchis,stramt si aglomerat si riscati un lesin. Pentru asta nu recomand IMAX!