Chestiunea Umana (La Question Humaine, Franta,2007)

Filmul, prezent in cadrul Festivalului Filmului Francez, are pretentii.Numai daca citim titlul si ne dam seama. Dupa ce il vezi, intelegi insa ca atat textul si subtextul filmului sunt interesante dar prost puse in scena. Si extrem de trase de par. (Dupa o ora si jumatate consideram suficient mesajul. "Sefu' am inteles. Hai, mai e mult?" Mai ales ca de plictiseala mi-am verificat telefonul si aveam 10 apeluri pierdute. Cand a intrat genericul de final am sarit ca un arc.)

Textul: trecutul ne urmareste, nazismul a fost un dezastru uman care a avut si are efecte intarziate. Subtextul: muzica- forma de exprimare cea mai complexa a suferintei umane, tehnica - forma de expresia a omului care poate derapa cel mai usor catre inuman. Grotescul le poate surprinde pe amandoua, atat tehnicizarea restructurarii evreilor din rasa umana, cat si defularea individuala in muzica care poate duce la monstruos (formula pshyhedelica a zilelor noastre, de pilda). Binomul muzica / tehnica e de fapt ecuatia filmului. Ideatic vorbind e interesant. Insa realizarea cu linii foarte groase, si intentia extrem de directa de a face un film de idei mi-au stricat cele mai mult de 2 ore si ceva petrecute la cinema. Nu stiu daca regizorul va citi aceste randuri, insa sa ii transmiteti cand il vedeti fie sa faca filmul mai scurt, fie sa faca totusi un lung metraj - cu intamplari si personaje reale, nu un eseu fenomenologico-lirico-etic. Pentru asta e de preferat o foaia de hartie.